Ch. Năsulea, profesor de economie și reprezentant al Institutului European pentru Studii Economice (IES-Europe), prezintă în detaliu propunerea alternativă la Cadrul Financiar Multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028-2034, studiou lansat la Bruxelles împreună cu institutele partenere din rețeaua europeană. Comisia Europeană propune cheltuieli de 1.763 trilioane de euro pe șapte ani, în timp ce Parlamentul European dorește să depășească 2.000 miliarde euro. IESE și partenerii săi propun o variantă mai prudentă de 1.540 miliarde euro, reprezentând o reducere semnificativă față de ambele propuneri oficiale.
Analiza realizată de IESE examinează atât partea de cheltuieli, cât și pe cea de venituri, argumentând necesitatea unei mai mari cumpătări în cheltuirea banilor contribuabililor europeni. Ch. Năsulea explică că noua structură bugetară propusă de Comisie aduce schimbări majore față de exercițiile anterioare, grupând 14 programe separate într-un singur capitol de buget pentru a permite mai multă flexibilitate în alocarea fondurilor. Această abordare a fost justificată de necesitatea de a răspunde rapid la crize neprevăzute, precum pandemia COVID-19 și declanșarea războiului din Ucraina.
Deși flexibilitatea bugetară este considerată necesară și binevenită, Ch. Năsulea subliniază că aceasta nu trebuie să ducă la pierderea responsabilității fiscale și a prudenței în cheltuirea banului public. El reamintește că, deși România este beneficiar net al fondurilor europene, primind mai mulți bani decât contribuie la bugetul UE, este vorba în continuare despre banii cetățenilor și companiilor europene, care trebuie gestionați cu responsabilitate.
Propunerea IESE introduce un test al cheltuielilor pentru a evalua dacă fondurile sunt mai bine utilizate la nivel european sau la nivel național. Acest criteriu urmărește să determine dacă proiectele finanțate sunt cu adevărat transfrontaliere și implică mai multe țări, justificând astfel finanțarea europeană, sau dacă ar putea fi implementate mai eficient la nivelul statelor membre cu bugete naționale. Această abordare reflectă principiile subsidiarității și eficienței în cheltuirea fondurilor publice europene.